Optimus! Optimus! – Transformers 3

În afară de Harry Potter, care e altceva, cel mai aşteptat film al verii, acesta din franciza cu roboţi, nu dezamăgeşte nici fanii seriei, nici pe cei mai cârcotaşi. Regizorul Michael Bay, tatăl trilogiei şi al altor superfilme de acţiune (vezi “The Rock/Fortăreaţa” sau “Armageddon”) aduce publicului SF-ul perfect, perfect în 3D, plin, plin de efecte şi de bune sentimente.

Transformers 3, partea finală a seriei după celebrele benzi desenate despre maşini care se pot tranforma în roboţi uriaşi nu te lasă să respiri. Aşa cum am văzut şi în alte blockbustere (“Step Up 3”, “Fast Five”), se poartă ideea de a-i aduna pe toţi din toată seria la final. Fanii vor jubila să-i vadă iar pe Josh Duhamel – căpitanul (aici colonelul) Lennox, pe John Turturro – ex-agent Simmons. Avem şi armata, puşcaşii marini, coloanele de maşini care se transformă sau care sunt distruse în explozii. Autoboţii buni şi Decepticonii răi luptă iar pentru supremaţie, în cea mai furibundă bătălie pe care a văzut-o ecranul. Realizat din punct de vedere tehnic impecabil, filmul strânge o echipă cu ce are mai bun industria filmului, cei mai buni meseriaşi de la Hollywood de la montaj, efecte vizuale şi sonore (excelent montajul sonor!). Şi, pentru că sunt cam aceeaşi ca în trecut (regizor, scenarişti, compozitor, mare parte din actori şi voci), există unitate de stil.

Port.hu image

Rotund, începând şi terminându-se cu vocea din off a lui Optimus (acelaşi Peter Cullen din toată seria, cu tonul său profund), filmul acesta costisitor şi ticsit de detalii, cu cascadorii originale, pedalează ca nimeni altul pe latura sensibilă a americanilor, pe sentimentele lor profund patriotice. 3 porneşte de la ideea că primul echipaj uman care a păşit pe Lună – cei din Apollo 11 – ar fi descoperit ceva extraterestru.  În pregeneric avem scene cu NASA, cu Kennedy (fimări de arhivă dar şi reconstituite în genul “JFK”). Avem iar conflictul americani-ruşi, ca în atâtea alte filme în ultimul timp (ce-o fi această obsesie?). Apare în cadru însuşi Buzz Aldrin, legendarul cosmonaut, pilotul din această primă misiune, cel care a păşit al doilea pe satelit, după Neil Armstrong. Există de asemenea Memorialul lui Lincoln cu Megatron care distruge dur statuia şi se aşează el pe scaun, ca metaforă că locuitorii Terrei şi-au pierdut libertatea (preşedintele fiind cel care s-a opus sclaviei). Piaţa cea mai sacră, mai important istoric pentru americani, din Washington D.C. O mazilire a autoboţilor pe altă planetă (cu momentul liric de rigoare) cu o navă care explodează ca Challenger în 1986. Optimus, în culori albastre-roşu, de steag american, eroul perfect, exact ca Superman şi Spiderman. Plus o scenă de mare forţă dramatică şi plastică cu distrugerea unui zgârie-nor, frânt de explozii, rapel clar la 11 Septembrie. Şi deloc în ultimul rând un omagiu cum nu s-a mai văzut, cel mai dark şi sumbru, dar strălucit, oraşului Chicago, cu filmări cu detalii de acoperişuri şi vârfuri de zgârie-nori. Chiar şi distrus şi bombardat, cu clădiri oblic tăiate (gen “2012”), oraşul e oferit ca o bijuterie. O reverenţă unui oraş minunat, inclusiv întemeietorilor, filmări în faţa statuii cu George Washington, Robert Morris, Hyam Salomon. Ia uitaţi-vă câte repere, câte detalii de care să fii mândru, să merite să le aperi! Fantastică această industrie a filmului creată de şi aproape în totalitate pentru americani.

Poate tocmai din cauza acestui suflu patriotic care străbate filmul cu putere Turbo, regizorul nu a vrut să rateze nimic. 200% acţiune, dar tone de clişee. Foarte multe scene splendide, dar asemănătoare cu “Star Wars”, “Al 5-ea element” – “our final hope”. Megatron sleit ca Voldemort, Sentinel într-o răsturnare de situaţie ca Saruman în LOTR, roboţii cu ochi albaştri, o jucărie ca în trecut, un iepuraş ca la “Con Air”, un garaj ca al lui Bond, muzică care aduce pe alocuri cu cea din “Ultimul samurai” şi “Inception”, o rupere de bloc de birouri şi oamenii alunecând în hău ca la “Titanic”, cerul acoperit de nave extraterestre pântecoase din care atârnă tentacule ca în “Aeon Flux” şi “Războiul Lumilor”, oameni care se agită în stradă şi ţipă, maşini la atac ca în “Mad Max”, Shockwave cu faţa cu colţi care tremură ca în “Predator”. Tone de clişee care liniştesc şi dau spectatorului o stare de confort.

Dar chiar şi aşa, filmul se urmăreşte cu sufletul la gură. Clişeele sunt rapid recunoscute, dar nu rămâi agăţat de ele. Montajul de mare artă şi fineţe, la jumătate de fotogramă, cu filmări în ralenti care accentuează efectul dramatic al luptelor, te face atent la detalii.

“Transformers 3” vine cu multe noutăţi. În primul rând are foarte mult, neaşteptat de mult umor. Multe replici scânteietoare, contrapunct de relaxare la calupul compact al acţiunii. Sam la interviurile de angajare sau cicălit de

Port.hu image

părinţi, foarte nostim. Turturro şi Malkovich în roluri parodice, delicioşi. Apoi prezenţa frumuşelului şi decorativului Patrick Dempsey, pentru prima dată în rol de acţiune şi negativ, un plus. Roboţii (răi mai ales) au aspect animalier, iar ceilalţi au fost remasteraţi, transformându-se în maşini mai noi. Acum sunt redaţi mai realist, mai uman. Aşa se face că scuipă scântei când vorbesc mai agitat sau vopseaua maşinii ţâşneşte la lovituri în jeturi de sânge, efect mult mai dramatic. Sentinel Prime e mai vechi decât Optimus, aşa că are barbă. Cei doi mega-roboţi cu nume roman se luptă ca nişte gladiatori cu sabie şi scut. Bumblebee, maşina-autobot a lui Sam, personajul salvator uman, are un rol mai important, se maturizează şi devine şi el erou. Cybertron, planeta roboţilor inteligenţi, arată aici imperial, cu structurile sale de fagure metalic, detalii arhitectonice care încântă ochiul. Filmul aduce un servitor al lui Megatron, Shockwave, într-o halucinantă desfăşurare de forţe. El ca robot nu e cine ştie ce, dar ca spirală de fier, ca un şarpe de mare imens cu freze şi cuţite, care se urcă pe clădiri cu tentacule de calamar uriaş face toţi banii. Lui îi datorează filmul cea mai dură scenă, când retează un bloc de birouri de sticlă de la mijloc. Corpul robotului contorsionat într-o viscerală maree metalică întrece în plasticitate creaturile imaginate de H.R. Giger în “Specii”. De-ar fi fost numai el în câteva scene şi filmul tot ar fi trebuit să fie văzut. Excelentă scena cu soldaţii care se aruncă din elicoptere şi par veveriţe zburătoare (cu camere de filmat montate pe căşti, ca să simţi zborul, plonjarea mai abitir!). şi am lăsat la urmă noutatea-noutăţilor. În partea a treia nu mai apare ca iubită Megan Fox. A fost înlocuită cu mult mai tânăra şi mai frumoasa Rosie Huntington-Whiteley, fost model la Victoria’s Secret, care e atât de sexy, încât fură filmul. Ea intră în poveste şi în cadru cu fundul, expunându-şi din spate picioarele perfecte, cucerind astfel public de ambele sexe.

Cadrele sunt mereu ticsite, cu avalanşă de detalii, multe scene impresionante, o morală cinică – vechiul trebuie distrus, tinerii câştigă.

Nu vă grăbiţi să plecaţi. Există şi un P.S. comic pe genericul de final. Acesta este sfârşitul trilogiei şi e puţin probabil să mai existe vreo continuare. Aşa că mergeţi să-l aplaudaţi pe Optimus ca într-o arenă modernă. Sau măcar ca la wrestling.

Tags: , , , , ,

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: