Prieteni buni – Cars 2

John Lasseter a iubit de mic desenele animate. Pasiunii lui pentru animaţie îi datorăm curiozitatea şi entuziasmul cu care şi-a stors mintea cum să facă pentru prima dată mişcările dintr-un program pe calculator să fie fluide, foarte puţin tehnice, cu expresii faciale care să te emoţioneze, indiferent de vârstă.
El este tatăl Pixar, lui îi datorăm cele mai frumoase animaţii digitale, scurt sau lungmetraje.
În cazul de faţă, Cars 2 este o continuare foarte isteaţă, reuşită şi la fel de alertă ca şi “Furios şi iute în viteza a cincea” sau un film cu James Bond.
Pur şi simplu o încântare pentru ochi. Nu rataţi!

Încă îmi aduc aminte cât de încântat era fostul meu coleg când ne povestea “Cars”. Cu lux de amănunte, la fel de înduioşat atunci cum fusese în sală, distrându-se în faţa noastră de parcă revedea gagurile din film. Mie personal, trebuie să recunosc, nu mi-a plăcut primul. Nişte maşini care vorbesc, care se îndrăgostesc, dar cu bunele sentimente Disney, nu cu schimbările violente de la “Transformers”, m-au amuzat, dar m-au lăsat rece. Îmi plac mult animaţiile, dar aceasta nu a fost una de colecţie. Aşa că la 2 am mers puţin cu inima strânsă. Şi toate temerile mi s-au risipit încă de la început. Este cel mai bun film cu spioni pe care l-am văzut anul acesta, un fel de Best of Bond Movie, plin de suspans, tensiune, gadget-uri, culoare şi detalii năucitor de realiste. Mergeţi neapărat să vedeţi ce-au realiazat oamenii de la Pixar, filmul fiind regizat de John Lasseter, părintele filmelor computerizate. La aniversarea a 25 de ani de Pixar, acesta este cadoul-omagiu perfect, ticsit de trimiteri la toate reuşitele studioului de până acum.

Port.hu image

De la scurt metrajul cu lampa din 1986, “Luxo Jr.”, lucrurile s-au schimbat în fiecare an, iar în ultimii, accelerat, în fiecare lună parcă. Animaţie după animaţie, cu descoperirile tehnologice la zi, fiecare mereu mai ambiţioasă, mai fascinantă. Şi, pentru că se împlinesc 25 de ani de trudă şi de căutări în faţa calculatoarelor, nu se putea altfel decât ca filmul să înceapă cu un delicios scurt metraj cu exact acele personaje care au deschis drumul, cele din “Toy Story”, acum aflate într-o “Vacanţă Hawaii-ană”. Foarte comic, cu un twist care aminteşte de mai vechiul “Knick Knack”.

Prima parte, a doua parte

“Cars” avea acţiunea în mare parte în deşert, în Radiator Springs, unde ajungea maşina de curse Fulger McQueen. Aici el îi cunoştea pe Sally, pe Doc de la care învăţa şi pe dinţoasa maşină tractoare Bucşă, cu care devenea prieten la cataramă. Filmul era liric, emoţionant şi clar pentru copii şi băieţei. Partea a doua a poveştii cu maşinuţele prietene lărgeşte rama şi le scoate în peisaj internaţional, aşa cum au procedat americanii de la toate studiourile cu francize de succes. Fulger este provocat în direct, la tv, să participe la un Grand Prix Mondial. Sunt curse la Tokyo, la Paris, la Porto Corsa – Italia şi la Londra. De data aceasta îşi ia prietenul bun Bucşă peste tot. Dar, el, împleticit cum e, intră cu inconştienţă în mijlocul luptelor dintre agenturi străine. Tocmai de el depinde acum nu numai viaţa prietenului său, ci şi a întregului pământ.

Filmul e un deliciu de urmărit. Toate aceste călătorii în oraşe frumoase sunt încântătoare şi amuzante şi pentru personaje şi pentru spectatori. Fiecare oraş este redat în mii de detalii uşor recognoscibile. Tokyo are străzile

Port.hu image

pline de reclame electronice, sushi şi gheişe, wc-uri digitale cu dotări futuriste şi comice (de altfel, scena de la toaleta cu tv în ea şi cu jeturi colorate, plus o bătaie ca în cele mai bune filme de acţiune, inclusiv o replică finală a lui Bucşă ca a lui Ace Ventura când iese de acolo e o minunăţie!). Parisul, cu Sena, cu turnul, cu străduţe înguste şi o piaţă de piese care seamănă cu vechile Hale. Porto Corsa, la început ca o machetă realizată cu grijă, cu oraşul stup deasupra mării, cu poduri medievale pietruite, cu ţiglele caselor peste care se avântă eroii ca în seria Bourne sau “Americanul”, cu un papamobil şi un Papa-maşină, colorat şi vesel, gălăgios şi amabil, ca şi poprul respectiv, magic, magic, o încântare. Şi apoi Londra, cu Trafalgar Square, cu palatul şi da, însăşi Majestatea Sa, Regina. Cu Big Ben ca în “39 de trepte”. Multe detalii realiste, cu splendide fundaluri desenate aproape ca fotografii turistice. Partea tehnică – atenţie pentru cele mai mici detalii de la curse, cu comentatori sportivi, filmări de la roata maşinii care aleargă pe macadam. Şi toate îmbinate cu o tandră culoare locală. Toate acestea din plin savurate şi de copii. Însă partea a doua şi-a propus să combine acţiunea numai bună pentru cei mici cu una şi pentru adulţi. Aşa că există o teorie a conspiraţiei, tipică filmelor de acţiune Bond, foarte bine şi intens realizată, fără timpi morţi, cu replici de gen. Şi toate aceste replici îşi pierd în parte din publicul mic, care nu înţelege tot ce se întâmplă. Însă chiar şi aşa, îl urmăreşti cu sufletul la gură.

Găselniţa filmului este umanizarea maşinilor, care, noi şi vechi în cadru, în fiecare episod fiind numai mărci din ţara respectivă (în Italia, de exemplu, Unchiul Topolino este un Fiat din 1937) împrumută din datele umane. Au coroană şi cercei cu diamante, basma de mătase (mama lui Francesco), sunt gheişe, invitaţi la petrecere sau oameni care aclamă din tribune şi de pe traseu. Nici una nu seamănă cu cea de alături şi toate au din ticurile poporului respectiv, inclusiv accente nostime.

Doc nu mai apare, pentru că Paul Newman, cel care îşi împrumutase vocea, a ieşit din păcate din scenă. Iar regizorul păstrează doar un perete cu tăieturi din ziare, ca o blândă trecere peste.

Chiar dacă unele scene vor fi puţin încifrate pentru copii, aceştia sigur vor înţelege morala veselă a acestui alert

Port.hu image

film. Căci jocul dintre aparenţă şi esenţă este explicat logic, ca o lecţie pentru toţi. Bucşă, cu aspectul lui de ţărănoi din Vestul Sălbatic, dar bun la suflet, aşa naiv cum e, reuşeşte să devanseze jocurile unora mult mai dotaţi decât el. Un film cu maşinuţe despre teoria omului simplu, mărunt, un “hârb” care poate să devină şi el erou. Frumos!

Filmul reuşeşte să fie cosmopolit şi foarte american în acelaşi timp. Şi ar mai fi de spus că oceanul, cu apa lui verzuie şi înspumată e splendid. Niciodată apa nu a arătat atât de bine, de veridic în filmele digitale. Iarba sau firele de blană în bătaia vântului le-a reuşit perfect până acum. Însă apa mereu arăta ciudat. Mergeţi acum să vedeţi cât au putut să evolueze softurile. Nu rataţi un film de acţiune la care uitaţi efectiv că e animaţie şi că eroii sunt maşini.

De ce să vezi “Cars 2”?

– ca să vezi cât au putut să muncească la scenografie cei de la Pixar

– pentru că nu e doar o animaţie, are toate datele unui film cu spioni

– pentru că are umor pentru mari şi mici

De ce să nu îl vezi?

– dacă nu poţi să intri în convenţie şi să priveşti numai maşini care vorbesc

– dacă nu îţi plac animaţiile şi genul acesta de acţiune

– dacă te deranjează filmele cu americani care cuceresc lumea

9/10


Tags: , , , ,

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: