Viaţa oraşului – Polisse/Poliss

Maiwenn Le Besco a fost un timp partenera lui Luc Besson şi, după cum veţi vedea, are talent (o ştiţi ca Diva Plavalaguna din “Al cincilea element”). Aici şi-a făcut foarte bine temele. Opera ei este un policier atipic, nedumireşte, place, te ţine atent. Are ritm, aerul sofisticat al unui film independent fără muzică, părţi lirice, mici sclipiri de poezie urbană şi un final şocant. Mergeţi să vedeţi un omagiu adus de două femei unei bresle care nu are faimă foarte bună, la noi sau în altă parte.

Port.hu image

Povestea aceasta cu miros de Nou Val românesc, cu filmare din mână, priză directă, multe exterioare şi dialog “ca-n viaţă” este focalizată pe echipa unui departament de poliţie pariziană. Regizoarea ştie să ofere puţin câte puţin fărâme din ea, complet neprevizibil, cu un aer frust, de reportaj. Şi aflăm deopotrivă de cazurile pe care le cercetează ei, muuuult diferite de alte filme sau seriale poliţiste – căci tot sunt la modă acum -, dar şi despre fiecare membru, despre familiile lor, despre prieteni, certuri şi problemele casnice. Stresul jobului se acumulează, fie că stau la birou, fie că sunt sub acoperire pe teren.

Imaginea e crudă, reacţiile dure, neortodoxe, povestea sare de la un personaj la altul, cu aviditate. Sunt copii abuzaţi de proprii lor taţi sau bunici, fetiţe care se prostituează, ţigani români trimişi în bandă în oraş la cerşit, copii de culoare cărora le trebuie un adăpost.

Filmul îşi dă drumul greu, trebuie să ai ceva răbdare cu toată vorbăria, dar, pe măsură ce înţelegi şi intri în convenţie, nu îţi mai poţi lua ochii de la chipurile frumoase ale actorilor mai puţin cunoscuţi.

Regizoarea îşi oferă sieşi bucuria unui rol, o fotografă care se îndrăgosteşte de colegul ei magrebit. Şi între cei doi există multe scene delicate, ipostazele tandre ale unei aventuri.

Filmul, ca un puzzle, adună tot felul de probleme şi, de fapt, este o radiografie a Franţei zilelor noastre, cu tot ce are ea mai frumos, dar şi mai sordid. Este, bineînţeles, pusă pe tapet problema ţiganilor, mai ales români, aşa că

Port.hu image

asistăm la o descindere în zona lor de rulote. Se aude în film româna. Şi nu ştii dacă e doar platou sau pur şi simplu regizoarea a participat la “desţelenirea” efectuată de autorităţile franceze, când au curăţat zone largi şi au repatriat mii. Sunt minorităţile şi Franţa neagră, cu hainele nord africane pe străzi, cu muzica melopeeică, cartierul marocan, arabii, chinezii. Prostituţia infantilă, cerşetoria, violurile, perversităţile, abuzurile. Copiii supuşi la sau rezultaţi din toate chestiile astea. Inclusiv o naştere, copilul unui viol, un fetus arătat în prim-plan ca la Mungiu, într-o scenă emoţionantă. Şi oraşul, cu străzile lui liniştite, care îndură calm orice.

O lume nebună, în derivă, cu deviaţii sexuale, o meserie practicată şi de femei, la fel de prompte, rapide şi dure ca şi colegii lor. Ni le arată Maiwenn la antrenamentele de la poligon, în maşinile cu girofar, în club cu prieteni şi colegi.

Poliţiştii de aici sunt îmbrăcaţi în civil, dar au toate problemele naturii jobului lor. Oameni de condiţii diferite, de la burghezi, la cei care dorm pe stradă. Mici momente de agitaţie, de linişte, singuri sau în cuplu. Şi stresul, pericolul meseriei se imprimă în ei.

Un film educativ – nu numai pentru personajele din film. Finalul neaşteptat pune cu adevărat punct. Ieşit din tipar, filmul acesta proaspăt nu e cine ştie ce mare poveste, însă convinge, te atrage. Veţi vedea că merită Premiul Juriului la Cannes. Are toate datele să placă unui public larg.

Tags: , ,

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: