Pentru binele ţării – Abraham Lincoln: Vampire Hunter

Regizorul rus Timur Bekmambetov, realizatorul formidabilului “Rondul de noapte”, tot o ecranizare cu nenumărate găselniţe vizuale, plastice rezolvări de horror tragic, cu miez, îşi continuă cu brio cariera pe tărâm american. După filmul de acţiune cu Angelina Jolie, “Wanted”, plus munca ca producător la delicata animaţie cu păpuşi “9”, cineastul ne oferă acum o lecţie de istorie, glorioasă lecţie de patriotism, perfect exerciţiu de stil, îngrijită poveste cu multe momente de antologie. Ceea ce, pentru un film cu monştri şi vampiri, nu e puţin. Mergeţi la filmul lui şi nu veţi avea timp să respiraţi.

Este o ecranizare după romanul lui Seth Grahame-Smith, încă un scriitor care ştie să speculeze adevărul istoric şi să şi-l facă partener de drum şi de câştig. Aşa cum spune clar şi titlul (nu e o glumă, nici

Port.hu image

joc de cuvinte), este vorba de istoria americană aici, exact de personajul iconic, de epoca construirii Uniunii. Însă tânărul scriitor se amuză şi de data aceasta să îmbine adevărul cu ficţiunea, în modul său ironic, gothic, neconvenţional, neaşteptat. Şi, oricât de miraţi de combinaţie aţi fi, veţi descoperi că plonjaţi în convenţia poveştii fără niciun recul. Şi, cu ajutorul regizorului, totul are logică, ritm, suspans, momente forte.

El are alături un tandem fermecat de operatori, din aceia care fac minuni şi ştiu să compună cadre deosebit de stilate, de expresive şi picturale, fără pic de ostentaţie. Imaginea e bună, dar nu fură filmul, doar o sprijină perfect. Tonuri stinse, cameră mobilă, reconstituiri digitale care taie răsuflarea (construirea pas cu pas a Casei Albe, drumul cu barca pe Mississippi către New Orleans-ul de la începutul dezvoltării lui ca oraş), interioare care reproduc burghez epoca, nu foarte încărcate, costume de bal sau de nuntă demne de o ecranizare după Jane Austen sau “Pe aripile vântului”. O singură scenă de aici (chiar dacă nu foarte necesară) bate la puncte şi la fund întreg filmul “Nemuritorii”, cea în care aflăm cât de bătrân e Adam (!?), vampirul din conacul sudist (un Rufus Sewell neaşteptat de întinerit şi bine “corectat”).

De-ar fi fost doar atât şi tot ar fi fost un film interesant. Însă romanul şi filmul abia acum îşi capătă forma, iar personajul devine cine ştim că a fost. Acum domnul Lincoln devine avocat, lider de opinie, preşedinte, acum apare barba şi machiajul meticulos care-l transformă pe tânărul Benjamin Walker (se poate oare să semene cineva mai bine de atât cu Liam Neeson?) în copia mimetică a puternicului personaj real.

Acum regizorul calcă pe coji de ouă, dar scenele de luptă din războiul civil dintre Nord şi Sud sunt impecabile. Momentele istorice – pe câmpul de luptă, în biroul din Casa Albă, pe harta de atac la Gettysburg – sunt milimetric redate, îngrijit, cu respect, în ciuda poveştii cu nemorţi manipulaţi să pornească la atac.

Sigur, dacă te opreşti din cavalcadă şi începi să îţi pui întrebări – de ce este Sudul aici demonizat, de ce vampirii, răul e acolo chiar dacă înţelegi, dacă încerci să cauţi logica şi rostul, pierzi din derularea poveştii.

Destul de lung, însă nu şi lungit, filmul apelează la procedeul clasic al naratorului. Începutul cu vocea din off a personajului bătrân care ne spune cum a fost, întoarcerea în trecut (cu unele flashback în flashback, când se sare din povestea protagonistului în cea a mentorului care-l învaţă să lupte) şi revenirea finală la prezent, suficient ca eroul să intre în legendă – nu deranjează de data asta deloc. Clişeul sprijină acum optim o poveste istorică cu multe detalii ştiute din şi studiate în cartea de istorie.

Şi, chiar de la început, povestea te ia pe nepregătite (devine abia spre final uşor previzibilă). Copilul care-şi vede mama murind, devine un tânăr hotărât să se răzbune.

Port.hu image

Filmul este în 3D, iar procedeul îşi face bine simţită prezenţa, nefiind doar o proptea la modă. Transformările bruşte în vampiri ale celor căutaţi sunt originale, înfricoşătoare. 3D-ul accentuează noutatea gurii cu colţi, care de data aceasta pare mai mult de piranha, decât cea cuminte tip Halloween de până acum. Şi, sigur, avem filmări în ralenti şi împroşcări cu hemoglobină peste tot, care arată aici ca abundent topping de ciocolată.

Eroul nu are sabie, ci un topor înmuiat în argint pe care îl mânuieşte ca un personaj din Fraţii Grimm, dar cu dexteritate de maestru în arte marţiale. Antrenamentul, iar, cum nu s-a mai văzut în filmele de gen, într-o cameră complet întunecată. Iar cursa-urmărire – cea mai năucitoare de până acum. Nimic, din “Van Helsing”, nici “Blade”, nici “Dracula 2000” nu pot să depăşească urmărirea vampirului pe spatele cailor în galop, alergând liber, de pe unul pe celălalt, în lumina dulce de crepuscul. Şi veţi vedea că filmul de faţă dă o lovitură puternică şi sagăi “Amurg” şi lui “Interviu cu un vampir”, pentru că vorbeşte de o lege nescrisă care nu poate să fie încălcată.

Filmul te duce vertiginos către un final de forţă, într-o spectaculoasă goană cu un tren cu aburi care se îndreaptă către pod. Şi secvenţa e atât de bine montată, pilonii atât de interesant filmaţi, încât filmul câştigă aici o scenă de antologie pentru filmele de aventuri şi acţiune.

Regizorul demonstrează că talentul nu ţine cont de genuri mari sau minore, de filmul de artă sau comercial, de cel biografic sau cel de serie B. Entuziasmul său ne oferă un film peste medie.

Tags: , , ,

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: