Un vampir şi o vampiră-The Twilight Saga: Breaking Dawn – Part 2

Romanele s-au scris, filmările s-au încheiat. Iată că aflãm în sfârşit finalul poveştii cu vampirul, femeia şi vârcolacul fără tricou. De data aceasta sunt mai mulţi vampiri ca oricând, foarte interesanţi, actori buni în rol, mulţi lupi mici, extraordinare personaje nativ americane – mereu o plăcere de privit -, Bella e cu adevărat splendidă aici şi Kristen Stewart chiar râde, plus o copilă care, la o adică, poate să ducă povestea mai departe.
“Şi au trăit fericiţi, până la adâncă tinereţe”.

Seria Twilight a început ca film în 2008, ecranizare după cărţile scrise de Stephenie Meyer, cea care prindea la ţanc trendul cu vampiri tineri, sexy şi frumoşi.

Port.hu imagePilotul a fost regizat de Catherine Hardwicke, cineastă atentă la detalii, cea care a reuşit cel mai emoţionant, mai dens şi mai senzual film din toată seria. Dincolo de noutatea personajelor şi de atractivitatea unei poveşti de dragoste interzisă, Catherine a ştiut să arate în detali plastice şi frumoase şi fiorii primei întâlniri de dragoste, şi regretele. Şi unele şi altele sunt la ea credibile şi, lucru de ţinut minte (faţă de tot ce a urmat) lipsite total de umor involuntar.

În fiecare an s-a mai realizat câte un film – Lună Nouă în 2009, Eclipsa în 2010, Zori de Zi – Partea I în 2011 şi acum, iată, capătul de serie.

Iubirea dintre vampirul Edward (Robert Pattison pe care îl ştim tânăr îmbujorat din altă serie celebră, Harry Potter, cunoaşte acum faima planetară) şi umana Bella creşte de la un roman la altul, de la un film la celălalt.

Aşa cum ştim din Partea I, Bella s-a căsătorit cu Edward şi naşte o fetiţă cât încă este în formă umană. Acceptă mult aşteptata muşcătură de gât, ca eliberare şi tichet către o viaţă nouă.

Iar Partea II cu asta şi începe, cu descoperirile Bellei ca tânăr vampir. Cu abilităţi noi, cu puteri incredibile. Şi asta e frumos de urmărit în slow motion – ea fugind ca o nălucă prin pădure, în timp ce în drum se deschid flori sau picături strălucesc în soare.

Fiecare film din serie a avut la conducere alt regizor şi fiecare pe rând şi-a dorit să aducă ceva din stilul său. Mai multă acţiune, mai multă tensiune erotică, altfel de ritm. Formula continuă şi de data aceasta, căci în Partea II (ca şi în I) este Bill Condon, tatăl lui “Kinsey” sau musicalului “Dreamgirls”. Şi el optează pentru un început lent, cu pace şi cu tărăgăneli lirice, o acumulare de detalii casnice care să pregătească mai bine spectatorul pentru furibundele lupte din final (cum ne-a obişnuit întreaga serie). Şi luptele vin, iar scena este bine montată, violentă, cu cameră mobilă şi multe detalii.

Alături de vampiri, stau, cum ştim, vârcolacii din tribul indian, lupi care au ajuns acum cât statul de om. Cot la cot, ca să spun aşa, ei se opun italienilor din Clanul Volturi, şefii, cei mai vechi şi mai răi dintre cei însetaţi de sânge uman.

Filmul e spart când şi când de vocea din off a Bellei, cea care rezumă şi duce povestea mai departe.

Partea a II-a vine în forţă – aşa cum se şi aştepta toată lumea – cu multe scene interesante, cu suspans, cu mai multe giugiuleli şi filmări în ralenti şi, ceea ce pentru mine e o bilă albă, cu umor asumat, fiind până acum singurul care reuşeşte asta. Sunt glume – chiar reuşite -, există ironie şi, în felul acesta e ocolit (cât se poate) umorul involuntar.

Dincolo de prezenţa copilei, minunata Mackenzie Foy, finalul seriei aduce cele mai extraordinare interioare de până acum şi cele mai îngrijite haine, de hipsteri, care ţipă toate să fie comandate din catalog de către fani. Nu m-ar mira să aflăm că ăsta e şi rostul lor.

Port.hu imageLentile multe şi de diferite culori, care arată aici mult mai bine decât în trecut.

Plus scene de grup sau de cuplu ca de reclamă sau videoclip.

Dacă scenariul e simplu şi clar, imaginea bate la puncte, e îngrijită şi atentă la planurile de aproape şi la cele largi, aeriene, peste păduri şi munţi deopotrivă.

Foarte delicată şi sinceră relaţie tată-fiică aici, cu o scenă mică, dar cea mai emoţionantă din tot filmul.

Partea a II-a e un amestec de genuri şi de ritmuri, are flashback-uri, dar şi flashforward-uri, tensiune şi surpriză puternică care face sala să exclame în cor, fără să vrea. Twist neaşteptat, scene statice şi exemplară scenă brutală de luptă.

Aşa cum ne-am luat rămas-bun cu greu de la alte serii celebre – Matrix, Star Wars, Stăpânul Inelului, Harry Potter, şi acum finalul te ţine nostalgic în faţa ecranului. Încheiere cheesy, dar necesară şi frumoasă.

Nu vă grăbiţi la final. Căci pe genericul de sfârşit defilează actorii din toată seria.
Good-bye.

Tags: , , , , ,

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: