Casey, fii atentă la mine! – The Call

Unele filme – şi îmi pare rău că spun asta – ar trebui să intre direct pe DVD sau să fie vândute pentru circuit de cablu tv.

Port.hu imageEste şi cazul filmului de faţă, nu foarte original şi nici mare poveste. Însă este destul de bine făcut, te prinde, pe măsură ce acţiunea se derulează.

Halle Berry, cu coafură special schimbată pentru rol, cu lacrimi în ochi şi cuvinte gâfâite de emoţie, joacă aici o operatoare de la Serviciul de urgenţă. E interesantă această panoramare de la munca de teren a poliţiştilor, mai mult sau mai puţin gen CSI, către birourile şi munca de interior a celor angajaţi să preia toate apelurile 911. Cine sunt ei? Cum muncesc? Cum se descurcă şi cum fac faţă, uman vorbind, unui apel disperat? Miza, aşadar, din start interesantă.

Problema nu este atât a regizorului (tânărul de la “Maşinistul”), care ştie să obţină scene strânse, reuşite, tensiune şi suspans din plin, ritm chiar şi prin montaj static, în cadru. Scenariul, scris iar la mai multe mâini, nu e foarte coerent. Violent şi cinic, cu detalii comice (cel puţin cel cu eroina cu steagul american fluturând în spate este astfel) involuntare, se încheagă din clişee de serie B, devenind scene din film de serie C.

Dincolo de interpretare – Halle Berry deja pomenită, echipa de poliţişti (da, amândoi afro-americani) bine în rol, credibili, plus o tânără răpită, adică Abigail Breslin, fostul copil-vedetă isteţ al Hollywood-ului (remember “Little Miss Sunshine”), aici adolescentă cu forme, thrillerul rezistă mai ales prin imagine şi montaj. Filmat strâns, de foarte de aproape, alternând cu destule filmări largi, aeriene, ca din elicopter, peste autostradă, cu muzică foarte alertă, ritmată, filmul câştigă la puncte datorită acestor lucruri. Are câteva scene originale, mai ales cele dificile, din portbagaj.

Port.hu imageAşa cum în “Cabina telefonică” tot filmul acţiunea se întâmpla acolo, la telefon, aici avem tot filmul un mobil, care înseamnă viaţa, legătura cu exteriorul. Altfel decât în filmul cu Kim Basinger, “Celularul”, în care şi personajul ei depindea de vocea de contact.

Jordan, operatoarea, porneşte ca altădată Clarence din “Tăcerea mieilor” ea însăşi să cerceteze cazul. Şi, da, fix la fel, noaptea, la drum, în pădure (căci, nu e aşa, e mai dramatic), cu inconştienţă, fără frică. Şi în acest punct filmul trage cu ochiul la “Psycho” al maestrului Hitchcock, cu un twist mult mai macabru decât acolo.

Un film justiţiar, cu eroi puternici, supravieţuitori, care se încheie însă, ciudat, foarte revanşard, feminist, în afara legii.

De multe ori logica nu funcţionează, dar nu trebuie să vă gândiţi la asta. Sigur, curiosity kills the cat, dar asta nu s-a aplicat niciodată unui film poliţist. Ba, din contră.

Dacă vă plac momentele cu adrenalină, scenele cu psihopaţi care o iau razna, sau una din vedetele din distribuţie, puteţi să mergeţi să vedeţi. Nu o să aducă nimic nou sau vreun câştig filmic, dar nici nu vă va dezamăgi.

Tags: , , ,

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: