Frica e doar o opţiune – After Earth

M. Night Shyamalan vine cu proiectul său cel mai ambiţios. SF original, tensionat şi atipic, blockbuster cu ocheade spre film independent şi de artă. După foarte personalul “Ultimul războinic al aerului”, nu prea bine primit de public şi critică (păcat!), aici el are curajul să încerce tehnologii şi efecte noi. Şi, dacă aveţi răbdare şi nu aşteptaţi doar un film standard de acţiune cu Will Smith, primiţi un cadou emoţionant.

Port.hu imageÎncă de la “Al şaselea simţ”, cu formidabilul său twist final, tânărul regizor a demonstrat că ştie şi poate să ţină în armonie suspansul acţiunii şi un umanism tipic numai lui, bune sentimente despre familie şi comunitate ce ajută povestea şi eroii la timp. Şi în “Semne”, şi în “Satul”, mai ales în “Doamna din apă”. Acum el păşeşte mai departe de genul fantastic, de thriller-ul misterios, către SF-ul complet. Filmul de acum, cu locomotivă puternică în simpaticul Will Smith, care joacă iar alături de fiul din viaţa reală – Jaden deja adolescent, cu trup atletic, dar cu vocea în schimbare -, reuşeşte să înşele toate aşteptările spectatorului.

Fără explicaţii despre cine sunt, de unde vin şi unde se duc personajele, povestea urmăreşte strict momentul de maturizare a unui băieţel, care, forţat de împrejurări, devine bărbat şi erou.

Costumele cu veste din piele, de diferite culori, cele care virează în funcţie de senzori şi sentimente, plac, iau ochii cu textura elaborată. Apoi navele cosmice, nemaivăzute până acum, în formă de pisică de mare, dar, bizar, cu interiorul deloc cu aspect industrial, ba, chiar cu unul de yach de vacanţă.

Un film de acţiune voit foarte static, fără să plictisească. Foarte impresionantă şi originală este şi prăbuşirea printr-o gaură de vierme, aparte de cea din Star Trek. Shyamalan propune pentru prima oară un montaj de sunete, pe loviturile asteroizilor asupra navei şi geamătul acesteia întinzându-se din toate încheieturile mai realist decât orice până acum. Iar scena îi iese şi e convingătoare, fără multe efecte digitale.

Şi la fel de atentă să ocolească clişeele este şi pornirea celui tânăr, ghidat de vocea tatălui rănit, să exploreze un tărâm necunoscut. Scenariştii adaugă scenelor câteva detalii senzoriale – tânărul trecându-şi degetele peste stânci şi scoarţa copacilor, simţindu-le, familiarizându-se cu ele. Frumos. Mult mai credibil decât scenele cu cosmonauţii care ajung pe o planetă şi încep să se bată sau să lupte.

Port.hu imageBineînţeles că şi aceasta este o misiune cu sufletul la gură, contracronometru, cu resursele epuizându-se văzând cu ochii şi cu rănile tatălui devenind clipă de clipă mai alarmante. Însă povestea are ritmul ei lent, menit să îl ducă pe băiat din lecţie în lecţie despre viaţă, supravieţuire, sacrificiu şi moarte (şi pe spectator, desigur), să-şi domolească frica. Prin pădurea în care fuge asemenea luptătoarei din “Jocurile foamei”, pericolul pândeşte la fiecare pas. Regizorul îl arată, deseori şocant, surprize care te iau pe nepregătite mereu. Ursa, monstrul urmărit, un fel de Alien obez, aduce tresăririle cele mai puternice.

Deseori fără muzică, cu cadre largi şi filmări ample, aeriene, peste pădure, munţi şi ape, plus flashback-uri ajutătoare – şi nu mai ştii dacă sunt ale tatălui sau ale fiului – filmul te ţine atent. Foarte frumoasă pădurea chircită de iminenţa îngheţului. Muzica apare, delicată, tristă, tânguitoare, şi adaugă emoţie altfel decât într-un film de acţiune furibundă. Splendid filmat de Peter Suschitzky, cu experienţă în SF-uri.

Sunt ceva ruperi de ritm, e drept, poate şi ceva găuri în scenariul ce ridică semne de întrebare dacă ai timp să ţi le pui, însă cert e că nu te plictiseşti. Filmul nu e 3D, dar deseori simţi de parcă ar fi.

Frumos este că filmul rămâne SF doar în formă, în fond fiind o poveste de familie. Grija pentru copil, teama ca el să nu păţească ceva rău, tonul mereu calm chiar şi când puterile scad, sfaturile şi mereu dragostea sunt doar întâmplător, ca să ia ochii, împachetate cu accesorii ştiinţifico-fantastice.

Will Smith joacă aproape tot filmul imobilizat şi singur în cadru, ca altădată Tom Hanks în “Naufragiatul” şi se descurcă, îi iese. Vocea lui, splendidă, de bas, umple povestea şi filmul.

Filmele lui Night Shyamalan sunt de văzut. Acesta, ecologic şi umanist, fără personaj negativ uman, are un final patriotic, da, însă fără stridenţe. Ceea ce contează este morala, pentru toate vârstele.

Tags: , , , , ,

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: