Orice om are un punct slab – The Fast & the Furious 6

“Furios şi iute” face parte din plăcerile noastre vinovate. Fiecare continuare, şi mai alertă, şi mai supărată, duce acţiunea la cote nebănuite, cu mult mai multă adrenalină, pentru copiii din noi. Justin Lin a reuşit cu filmul său anterior, partea 5 din franciză, filmul de acţiune perfect. Urmăriri şi suspans din plin, bune sentimente şi inimă, un mix de cascadorii unice. Seiful târât pe şosea pe care o să îl ţinem minte mereu.

Port.hu imageŞi iată-l acum ducând totul mai departe, chiar dacă nu credeai că e posibil. Proiect ambiţios, deschidere internaţională a acţiunii, mai multe locaţii, maşini şi mai formidabile, multe lucruri originale şi cascadorii demne de premii.

FF6 începe – foarte isteţ, bine şi plăcută intrare în convenţie – aşa cum cele mai multe filme se termină. Pe genericul de început se derulează splendid cele mai bune imagini din toată seria, cu actorii tineri cum erau, reuşitele scene de acţiune, montaj-omagiu care ajută să ne amintim şi ca spectatorul să intre pregătit în noua poveste, înţelegând rapid ce e cu fiecare din eroi. Genericul acesta este atât de reuşit şi de bine gândit, încât ar trebui colecţionat. FF6 vine deja cu premiu la activ pentru cel mai bun promo şi trailer, aşa că poate să câştige şi pentru generic.

Muzica debutează şi ea la cote înalte, tare, de club, numai bună de dat din cap şi din picioare, pe ritm.

6 aduce – cum aşteaptă toată lumea – un nemessis puternic (şi carismatic), mult şi neaşteptat umor şi (auto)ironie, actori mai lucraţi ca oricând. The Rock, monumental, perfect în tricou mulat sau la prim-plan, vedeta campioană de lupte (hahaha, amuzant numele lui de pe mobil) umple cu seriozitate cadrul. Vin Diesel, matur, masiv, tot numai voce, conduce filmul ca Tatăl Tribului.

Replicile concise au toate mici poante menite să te facă să râzi, suficient să se decongestioneze un moment de superacţiune. Montajul în cadru, cu filmări ale maşinilor rulând în viteză de raliu din unghiuri diferite, inclusiv de la nivelul asfaltului şi roţilor, cum nu s-a mai făcut de mult, spre final chiar ceva montaj paralel interesant, păstrează bine tensiunea şi atenţia vie a publicului.

Chiar dacă 6 este şi mai uman – să spunem aşa – decât 5, cu multe scene de grup, de familie, nu neapărat cheesy sau comice involuntar, filmul are şi destule efecte pirotehnice şi cascadorii care să îţi ia ochii, adică exact ce aştepţi de la acest gen. Şi aici Justin Lin reuşeşte iar scene spectaculare.

Port.hu imageFemeile puternice, şi când îşi trimit bărbaţii la luptă, şi când se înfruntă ele în scheme de wrestling (cu pantaloni skinny şi botine trendy cu toc) au rol la fel de puternic în poveste. Ba, aceasta e puţin fracturată, a doua jumătate aparţinându-le generos. Interesantă virare feministă. Aşadar, scene pentru toate gusturile, pentru toată familia.

Când nu sunt tunate pe şosele, serpentine sau în curse-urmărire, maşinile, adevăratele vedete ale seriei (bineînţeles, extraordinare, de carting, de formula unu, de luptă, militare, de lux sau de colecţie) se rostogolesc în aer, în balet mecanic, care umple ecranul. În Londra, Spania sau Moscova, ele sunt făcute zob, ciuruite de gloanţe, turtite, răsturnate, ricoşate, aruncate de pe pod, ţâşnind dramatic în aer, în explozii. Şi, cu cât acţiunea devine presantă, contracronometru, ele sunt strivite de parcă sunt de carton.

Sigur, nu e filmul la care să cauţi logica. Sunt multe lucruri incoerente, iar rezolvările mult prea pe repede înainte. Contează mereu rezolvarea tehnică, pentru că filmul este concurentul principal la Premiile Taurus, ale cascadorilor de film şi celor mai dificile/ periculoase secvenţe de acţiune.

Două tabere iar (toţi în maieuri), multe urmăriri, de zi şi de noapte, cu frumoase filmări aeriene, printr-o Londră mai puţin turistică, twist-uri multiple, inclusiv cele dinspre final, numai bune să ducă franciza mai departe. Filmat la Londra şi în Spania, filmul îşi permite câteva pauze să-şi tragă sufletul şi câteva glumiţe chiar despre diferenţele dintre britanici şi americani. Ştiţi cine iese în avantaj.

O lume underground dură, serioasă, care nu-şi permite să râdă şi care, chiar dacă sunt sincope despre codul familiei şi al onoarei (incredibile, dar frumos că există) şi glumiţele dintre ei îi fac să pară uşor gaga, cele câteva replici despre atacul următor îi relevă rapid şi credibil pe profesioniştii în mecanică şi supertehnologie. Şi echipa lui Dom (Vin Diesel) merge ca unsă, frumoasă, nişte streetsupereroi . Scenariul generos dă fiecăruia partea leului şi îl lasă pe fiecare actor să strălucească (mai puţin Paul Walker).

Atâta timp cât nu vă puneţi întrebări în întunericul sălii de ce un erou face una sau alta sau cum e posibil să sară ca o veveriţă zburătoare, e în regulă. Filmul funcţionează brici şi te ţine captiv. Există chiar un flashback bine plasat în poveste, numai bun să explice din mister. Plus un moment calm, de intimitate – şi acesta original filmat, cu un travelling circular, dar nu din exterior, cu eroii învârtindu-se, ci cu camera lângă ei, pe carusel. Frumos. Scena de acţiune de la final, foarte lungă, are o cascadorie nemaivăzută până acum, cu toate că trage cu ochiul la “Die Hard” şi se încheie cu o rezolvare gen “Terminator”. Poţi să râzi de unele, dar nu te lasă să respiri. În 6 nu mai e un seif, există însă un tanc pe autostradă şi un avion “mare cât o planetă”, cum spune un personaj, în scene de luptă bine coregrafiate, uimitoare.

Acum, tot ce trebuie este să ne notăm în agende când se lansează FF7, căci, cu siguranţă, vor mai fi continuări.

Tags: , , , ,

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: