Să sângerezi de viaţă – Warm Bodies

Iată o comedie cu zombi care o să-i amuze nu numai pe fanii genului horror. Plin de replici isteţe şi găselniţe amuzante, în mod neaşteptat – cine ar fi crezut -, atipic, acesta este cel mai pozitiv film din ultimul timp.

Port.hu imageNicolas Hoult a mai crescut de la filmul său de debut din 2002, “Totul despre băieţi”. “X-Men: Cei dintâi” şi „Jack şi Uriaşii”, care urmează să aibă premiera foarte curând la noi, îl recomandă ca noua vedetă în vogă. Aici, în această neaşteptată, comică, ciudăţică, macabră, cu umor negru comedie infantilă, poveste pop de dragoste, cu lentile şi machiaj de “nemort”, el se amuză să ne ofere un rol despre îndrăgostire adolescentină dintr-un unghi nou de vedere. Nu este un film mare sau de suflet, de ţinut minte toată viaţa, dar are destule date să devină cult şi un miez şi o morală suficient de solare ca să placă tuturor.

Într-o Americă postapocaliptică, cu oraşul cu zgârie-nori blocat de un zid de apărare, două tabere se luptă pentru viaţă. Cei infectaţi, zombi care se târăsc nefericit pe străzile murdare (şi comic cum îşi păstrează joburile vechi) şi cei încă umani.

Încă de la început, pe vocea din off a eroului, filmul îşi fixează direcţia şi ştii că vei urmări o poveste originală, năucă, uşor stupidă, o glumiţă cu zombi canibali. Cum nu ai văzut până acum. Străzile devastate pe care se mişcă – “Da’ ce încet mergem!” – grupurile de zombi, mereu cu aceeaşi rutină, au parte de data aceasta de lupte între cele două părţi. Şi, între acestea, cei mai răi, cei mai de jos, scheletele în care nu a mai rămas fărâmă de umanitate, atacând tot ce mişcă.

Port.hu imageÎntâmplarea face ca tânărul protagonist să o vadă pe blonda Julie (şi, da, există o scenă a balconului a la Romeo şi Julieta) şi inima începe să-i bată. Zombii nu sângerează, nu simt, nu dorm. Mai ţineţi minte în “Twilight”, când el îi simţea mirosul? Şi aici “cina” atrage din cauza aceluiaşi lucru.

Sub pretextul unui film horror standard, regizorul Jonathan Levine strecoară o morală foarte la ţanc pentru vremurile pe care le trăim – inimile împietrite care nu mai simt dragoste şi compasiune mai au o şansă, iar viaţa poate să repornească. Zidurile fortificate apară, dar, dincolo de ele, există lumea, soarele, dragostea. Normalitatea.

Bineînţeles, şi aici avem câteva urmăriri, împuşcături, încleştări violente şi monştri filmaţi de aproape, salvări in extremis şi efecte digitale, aşa cum îi stă bine unui film de gen. Însă mereu, imprevizibil, umorul irupe şi destinde scena. Reumanizarea lui – hahahaa, citind reviste glossy cu Kardashian -, chiar aşa debilă, e frumoasă.

Filmul are muzică bună şi rock pe scenele de luptă, flashback-uri pastelate şi lirice, montaj interesant. Dacă vă hotărâţi să-l vedeţi, acest film mic şi fără mari pretenţii vă dăruieşte un strop de speranţă. Ciudat de la un horror, dar foarte binevenită. O ecranizare, cred, că de data aceasta mai interesantă decât cartea.

Veţi vedea că bucăţile de creier pot să aibă şi alt rol decât sfârâind într-o tigaie ca în “Hannibal”. Mult mai important, mai folositor şi mai plastic.

 

Tags: , ,

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: