Sandy – Identity Thief

Tinerii Seth Gordon, regizorul de la comedia “Şefi de coşmar”, şi Craig Mazin, scenaristul din seria Scary Movie şi partea a doua de la “Marea mahmureală”, amândoi la început de carieră, îşi încearcă acum puterile cu o comedie de acţiune neconvenţională şi destul de politically incorrect despre o problemă reală, gravă, cea a furturilor de carduri.

Port.hu imageŞi, atâta timp cât povestea o arată pe Sandy/Diana, eroina din titlu, bucurându-se de viaţă, zâmbind tot timpul, tonică şi efervescentă, rotofeie, dar impetuoasă şi hotărâtă să “carpe diem!”, vulgară şi cu machiaj abundent, filmul se mişcă, te amuză.

Actriţa acceptă să se râdă tare de personajul ei, de fizicul său bine împănat, oferindu-ne cu plăcere un rol în mare parte burlesc, adică multe lovituri, căderi pe burtă sau în cap, realizate cu aceeaşi viteză, uşurinţă şi candoare de a trece peste toate accidentele ca personajul lui Buster Keaton peste care se dărâma faţada unei case. E lovită de maşină, e furată, e agresată, nedormită, alergată, dar, nestrămutat, ca un Hopa-mitică, mereu în picioare, gata de noi curse-urmărire. Şi asta este cu adevărat amuzant. Asta nu e discriminatoriu.

Toţi oamenii au ceva al lor, pot să trăiască aventuri nemaipomenite, morala fiind că în viaţă e nevoie de puţină culoare, de un dram de nebunie, numai bună să facă totul mai picant, mai uşor de digerat. Sigur că celălalt personaj pus în tandem cu asemenea creatură dezlănţuită va primi, ca bonus, o donaţie importantă de vitalitate în viaţa sa aridă.

Iar Melissa McCarthy, cu ochii ei frumoşi şi gropiţele irezistibile, cu ţinutele colorate, părul umflat şi accesorii de fetiţă, începe să îţi devină simpatică. Actriţa care se abate generos de la trendul hollywoodian anorexic, cunoscută publicului din serialul “Fetele Gilmore” şi comedia explozivă “Bridemaids”, se implică în rol 100%. Te face să râzi des, are parte de acţiune, dar şi de momente lirice, când îţi demonstrează că poate să fie bună şi pe dramă, trece prin mai multe emoţii, are mimică şi replici de vodevil.

El, Jason Bateman, personaj cuminţel-şoarece-de-birou, ajunge să testeze pe propria piele adrenalina, cum se cuvine unui rol standard de iniţiere în trăitul la maxim, ca în atâtea alte filme. Serios, cu replici realiste despre viaţa de familie şi cea de angajat mărunt, el este pe axa serioasă şi lirică a poveştii. El aduce cotidianul, cu gesturile general recognoscibile ale unui soţ şi tată grijuliu.

Port.hu imageSunt momente când fiecare din ei doi şi împreună reuşesc scene credibile, rotiţe care se potrivesc în totul poveştii şi atunci sala stă relaxată, distrându-se. E o comedie, astfel încât totul e exagerat. Se ştie. Însă lucrurile par un pic împinse uneori prea departe, spre genul de umor grosier al fraţilor Farrelly. Uneori filmul nu se leagă, iar muzica tare, puternică, alertă, doar umple golurile scenariului costeliv.

Actorii chiar fac tot ce le stă în putinţă. Amanda Peet ca soţie înţelegătoare a lui Sandy – bărbatul, aici potolită şi mai matură; Robert Patrick în rol de vânător de recompense aproape nebun; John Cho ca şef tânăr de firmă care se trezeşte cu un angajat cu probleme.

Buba e că scenaristul a vrut de toate, o comedie zăpăcită cu sufletul la gură gen “Date Night”, aşa că a înghesuit de toate pentru toţi – este Sandy, hoaţa foarte profesionistă de carduri (dar nu a ştiut să dezvolte o istorie doar cu ea), apar tam-nisam traficanţi de droguri nemiloşi pe urmele celor doi porniţi la drum într-un road.movie cu hârtoape ca în filmele poliţiste, un sudist de treabă iubăreţ, dar apariţie rezolvată ca în filmele erotice sau soap opera, un vânător de recompense ce se ţine scai de eroi, conducând ca un apucat pe autostradă ca în cele mai cunoscute filme de acţiune, cu urmăriri, accidente şi explozii ca acolo. Filmul mai pierde din suflu din acest amestec şi nehotărâre a poveştii, care nu prea ştie în ce direcţie să apuce şi ce să mai adune ca să completeze o acţiune de lungmetraj.

Nu spun că nu veţi râde. E drept, sunt câteva scene la care nu puteţi rezista, pentru că Melissa McCarthy e foarte nostimă, aşa vorbăreaţă tot timpul, pusă în ipostazele cele mai ingrate – beată, dormind, sforăind -, ea cântând orice melodie ar fi la radioul maşinii, ea în camera de motel cu texanul sau în pădure în scena cu şarpele.

Sunt mici sclipiri, când filmul, aşa inegal cum e, îşi atinge scopul. Texanul care, cu lacrimi în ochi, îi spune că e frumoasă “ca Dorothy din Vrăjitorul din Oz” sau momentul de sinceritate, când hoaţa vorbeşte despre sine, într-un amestec de minciuni ca mai demult personajul Nataliei Portman din “Closer” (cu toate că parcă mila nu avea ce căuta aici).

Nu este un film mare şi nici cine ştie ce capodoperă în genul comic. Însă, dacă aveţi răbdare până la sfârşit, veţi descoperi un film simpatic, care începe forte şi se îndulceşte spre final, ca să împace pe toată lumea.

Tags: , , , , , ,

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: