Tu eşti prietenul meu – The Hangover Part III

Finalul trilogiei comice se anunţa glorios. În 2009, când a apărut “Marea Mahmureală” pe ecrane, aceasta a fost comedia anului. Umor nebun, răstunări de situaţie, patru bărbaţi comportându-se ca patru băieţei, ţipând cu voci piţigăiate, împleticindu-se, împiedicându-se, făcând exact ce nu aveau voie să facă. Cum să nu te îndrăgosteşti de asemenea poveste nebună, mai ales că sunt rare comediile bune. Todd Phillips găsise ingredientele perfecte la o comedie de succes pentru toate gusturile.

Port.hu imageDoi ani mai târziu, surprinzător (căci finalul nu promitea noi aventuri), regizorul şi-a reunit echipa şi a apărut o continuare mai exotică, cu destinaţia Thailanda. Şi, chiar dacă întâmplările din partea a 2-a îţi dădeau senzaţia de deja vu (un fel de copy & paste la prima parte), umorul era la datorie, hazul dorit fiind asigurat cu prisosinţă de actori.

Acum, după încă 2 ani, este anunţat marele final. Dezlănţuirea isterică a râsului cu capul dat pe spate. Marea petrecere de sfârşit, beţia care să dea prilej de neverosimile, teribile noi aventuri ilare. Din păcate, din punctul acesta de vedere, MM3 te ia pe nepregătite. Stilul diferă, tonul diferă, de parcă e realizat de altcineva. Urma nu scapă mereu turma, după cum se vede.

Cel mai surprinzător lucru în 3 este tonul grav şi alura apăsată de film de acţiune cu hold-up, tipic studiourilor americane. Sunt multe curse-urmărire, reuşite şi tensionate cu adevărat, ameninţări cu arma şi cu moartea, furturi, bătăi, şantaj. Şi totul foarte serios. Muzica, din plin, cu accente grave, măreşte şi ea suspansul. Sigur că momentele alarmante se transformă deseori în gag, pentru că trebuie păstrată nota seriei. Numai că detensionarea e mai slabă decât momentul de acţiune pur. Însă înţelegi direcţia, încă de la începutul cu trimitere parodică la “Închisoarea îngerilor” sau “Evadare din Alcatraz”, cu diferenţa că aici pe afiş nu se mai află o actriţă de la Hollywood.

Cei patru prieteni din trecut se strâng iar şi devin obiectul bătăilor şi ameninţărilor unui mafiot (John Goodman foarte credibil, bine ajutat de fizic). Filmat şi montat impecabil, de multe ori uiţi că e vorba de franciza “Marea mahmureală”. Râsul piere de multe ori, lucrurile sunt foarte dure, iar glumele sunt mai potolite.

Şi la fel de surprinător este faptul că 3-ul îi face protagonişti doar pe trei din grupul vesel – Phil (Bradley Cooper frumuşel şi atletic, cu multe prim-planuri), Stu (Ed Helms iar în scene ingrate, comice, cu nuditate) şi Alan (Zach Galifianakis care fură filmul, practic, MM3 fiind povestea lui de maturizare). Doug (Justin Bartha) apare aproape cameo. Alan, aici şi mai inadaptat, mai gaga, infantil şi iresponsabil (un fel de Bridget Jones în partea a 2-a), obez asumat, fără probleme de confort sau estetice, tropăie vesel şi nonşalant în povestea aceasta cu gangsteri. El, prin situaţii stupide gen Mr. Bean, este singurul care face notă aparte în filmul cu furturi şi mafioţi mexicani. Lui i s-au încredinţat scenele cele mai comice, apariţiile cele mai neaşteptate, replicile cu lipici care să te facă să pufneşti în râs, dar şi momentele lirice, în care prim-planurile cu ochii lui frumoşi să îţi meargă la inimă.

Port.hu imageMM3 nu e o parodie, cu atât mai puţin una la “Misiune imposibilă”. Însă uneori ai impresia că e din alt film. Este însă un omagiu (ce bine reuşesc americanii chestia asta!!) adus unui oraş al contrastelor, bogat, epatant şi kitsch, aşa, în plin deşert cum se află (bineînţeles că există câteva cadre pe drum, în maşină, prin deşert, frumoase şi plastice), după un twist reuşit. Acţiunea se mută în Las Vegas, prilej ca ecranul să se umple de cadre – ce tare că încă găsesc unghiuri noi – cu oraşul, filmat pe zi sau pe noapte, de pe şosea sau de pe acoperiş, cu zgârie-norii celebri până la orizont, piramida şi jocul de ape turistic bine puse în valoare. Luminat tot şi întinzându-se până sub lună, strigând din toate puterile bogăţie, oraşul se lasă admirat în ansamblu sau de pe Caesar’s Palace.

MM3 are mult mai multe aluzii şi glume cu tentă homoerotică, dar şi o rezolvare straight, căci, nu e aşa, trebuie să fie o nuntă în seria aceasta pentru fiecare din flăcăi. Şi, chiar când zici că nu va fi, poc!, lipit un happy-end de tot dragul. Melissa McCarthy, plăcută în rolul acesta tezist democratic, popular şi tolerant.

Nu este foarte lung şi nici foarte tras de păr, doar că îţi înşală puţin aşteptările. Râzi, dar nu atât cât te aşteptai să o faci. Multe scene realizate ca scheciuri care să dea bine în trailer. Dar şi cele mai multe cascadorii din serie, plus animalele de rigoare – nu e tigru acum, nici maimuţă, doar cocoşi de luptă aici.

Staţi până la finalul foarte final, căci acolo aveţi PS-ul seriei, poanta, gagurile tipice francizei. Abia atunci veţi râde liber, din toată inima. Chow (Ken Jeong) salvează iar povestea.

 

Tags: , , ,

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: