It’s a free market, not a free world – 2Guns

Islandezul Baltasar Kormákur (cel cu “101 Reykjavik”, “Marea”, “Sânge contaminat”), a debutat american în 2012 cu “Contrabandă”, un film alert, violent, despre droguri şi bani furaţi, familie şi trădări, cu Mark Wahlberg. Acţiunea se întâmpla în New Orleans, aşa că filmul avea ritm, tensiune, un pic de exotic şi culoare locală, părţi lirice şi răsturnări de situaţie bine aduse din condei. Şi iată-l aici la cel de-al doilea său film american, tot cu Wahlberg care pare că se amuză mult, iar tot ce a avut celălalt bun, e dus şi mai sus, mai departe, e şi mai reuşit.

Port.hu imageEcranizare a unui roman grafic de Steve Grant, filmul de faţă are câteva mari atu-uri, bile albe care-l recomandă să-l vedeţi şi care-l desprinde din plutonul peliculelor dorite şi plăcute doar de băieţi. În primul şi primul rând are umor. Replicile, înjurăturile, dialogurile dintre protagonişti scapără ca praful de puşcă, este spumos, dinamic şi foarte, neaşteptat de amuzant. Apoi filmul acesta îmbină echilibrat şi isteţ mai multe genuri cinematografice, povestea nu deraiază, nu trenează, nu deranjează că policierul trece prin western de frontieră sau dramă cu emigranţi. Şi deloc în ultimul rând, filmul merită să fie văzut pentru cei doi actori cu talent şi carismă, Denzel Washington şi Mark Wahlberg, care se scufundă credibil şi cu seriozitate în roluri şi funcţionează perfect în tandem, unul mult mai credibil, care merge ca uns, decât, să zicem, cel din “Zi de instrucţie”.

Port.hu imageMontat strâns , cu ceva filmări plastice în ralenti şi o muzică care aminteşte de serialele poliţiste ale anilor ‘70-’80, filmul se derulează mereu în forţă. Frumos de privit este cum regizorul ocoleşte clişeele şi reuşeşte să ofere rezolvări de situaţie inedite, originale.

Regizorul coboară de data aceasta şi mai la sud de New Orleans, chiar la graniţa cu Mexicul şi cu toate problemele sale, acolo unde decid cei doi eroi să dea o spargere la o bancă, fentându-l pe mafiotul local. Însă aici şeful mexican nu arată cum ştim (de vorbit, nici atât), nici cei porniţi pe urmele banilor nu mai sunt cum ştim că arată escrocii obişnuiţi şi nici CIA parcă nu a mai trimis până acum în film asemenea reprezentanţi ca aici. Deseori cu aer de John Woo (poate şi datorită operatorului care a lucrat cu maestrul) sau chiar Tarantino, filmul şochează, amuză şi place.

Filmul islandezului venit la Hollywood are de toate – împuşcături, cascadorii, scene dure de serie B, violenţă de situaţie şi de limbaj, tipi cool şi o fărâmă de poveste de dragoste, o echipă imbatabilă. Povestea, simplă de fapt, livrată aproape liniar, fără menajamente, doar cu un mic truc postmodern la început, este bine gonflată cu detalii şi dialog, piese mici de puzzle, fiecare cu rost în acţiune, cu scene interesante şi dense din punct de vedere vizual.

Daţi-i o şansă, filmul va deveni în timp noul „Die Hard”.

 

Tags: , , ,

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: