America neagră – The Butler

522054_1Încă de la început, Lee Daniels s-a orientat bine. Cu primul său film ca producător, “Puterea dragostei/ Monster’s Ball” a intrat la Oscar. Apoi, la fel cu emoţionantul “Precious”, ca regizor. Şi, mai mult ca sigur, cu acesta de acum de faţă.

Filmele sale angajate aduc mereu poveşti puternice nu numai pentru comunitatea afro-americană, căreia îi întoarce mereu cu respect preţuirea şi contribuţia lui.

Aşa cum “Forrest Gump” parcurgea cu haz şi cu sufletul la gură istoria Americii, cu momentele ei celebre, filmul lui Daniels ne poartă cu seriozitate peste decenii, peste conflicte şi diferenţele de rasă, peste administraţii prezidenţiale diferite, feţe noi, abordări mai mult sau mai puţin vechi. Filmul e un “Hamlet”. Cuprinde toate ororile îndurate de minoritatea de culoare comprimate într-o singură familie-etalon, de pe timpul sclavilor de pe plantaţiile sudiste de bumbac, unde viaţa nu valora nici măcar cât un glonţ, până la mişcările de stradă din tumultuosul deceniu 6 împotriva segregaţiei, pentru dreptul la vot, Martin Luther King, Panterele Negre şi Angela Davis, Malcom X, războiul din Vietman. Cu eşecuri şi mici victorii.

De la “Culoarea purpurie” nu s-a mai făcut un film de asemenea calibru pentru demnitatea lor, care să vorbească tuturor despre diferenţe, atrocităţi, Ku Klux Klan, dar şi luptele împotriva apartheid-ului şi pro-Nelson Mandela. Un parcurs socio-istoric de câţiva zeci de ani care au schimbat definitiv mentalitatea unui continent. Vocea din off a eroului doar pune accente unde trebuie, pentru câştigarea conştiinţei identitare.

Filmul nu poate să se încheie decât aşa, cu aplaudarea instaurării aproape miraculoase , dar atât de necesară, a preşedintelui Obama. Un arc peste timp, în care istoria a făcut dreptate, toate lacrimile şi abuzurile au fost răscumpărate. Asta ne spune regizorul şi asta este frumos. Au fost necesari 200 de ani ca să se ajungă la egalitate de drepturi.522062_1

Totul este privit din unghiul de vedere al docilului, multrăbdătorului Cecil Gaines, cel care a stat drept şi invizibil lângă pereţi, servind mut, cu bucurie, entuziasm şi credinţă sub 8 preşedinţi la Casa Albă. Şi cazul lui este unul real.

Lee Daniels reface marile discursuri, istoricele momente la tv, dar totul văzut dintr-un unghi neobişnuit, din sufrageria acestei familii medii de culoare sau din bucătărie. Însă regizorul de culoare are destul fler şi respect ca să insereze exact şi frânturi din scenele cu filmările de arhivă (care dau fiori). Timpul trece, moda şi muzica se schimbă, epoca e redată fidel, atât cât trebuie. Istoria mare devine fundalul pe care familia poveştii îşi scrie sincron propria istorie, cu bune şi cu rele. Şi cu emoţie, de care filmul nu este străin, fără pic de melodramatic.

Teribil de patriotic, tezist şi de bună propagandă, chiar aşa compediu al tuturor figurilor legendare şi împărţirea poveştii prin inserturi pe ani, filmul te ţine în priză şi dacă nu eşti american. Poveste despre curaj şi onoare, despre discriminare şi alegeri, lupta până la capăt, indiferent de consecinţe, pentru binele întregii comunităţi. Filmul ridică problema angajării, a alegerii taberei şi pune în discuţie cu decenţă dilema de a rămâne în afara sau în mijlocul evenimentelor istoriei. Probabil că văzut acasă, fiecare cadru are o încărcătură electrică.

Distribuţia cu staruri, dintre care mimetică Jane Fonda ca Nancy Reagan şi Alan Rickman de nerecunoscut cu machiaj pentru Ronald Reagan sau Oprah care merită să intre la Oscaruri pentru Rol Secundar, dau forţă unei poveşti personale, grave, de suflet.

Tags: ,

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: